Eurovision 2024: Un concurs inevitabil politizat

Discuția despre caracterul politizat al concursului Eurovision nu este nouă. Deși statutul Uniunii Europene de Radio și Televiziune (EBU) prevede că ESC ar trebui să fie complet apolitic, numărul cântecelor cu mesaje clare împotriva războiului și a încălcării drepturilor omului, dar și în favoarea emancipării femeilor și a diversității, se află indiscutabil în creștere. Aceasta în pofida faptului că EBU, organizatorul concursului, repetă că este vorba despre un eveniment eminamente cultural în care politica nu își are locul.

Anul acesta, ținerea concursului muzical departe de politică pare mai greu de înfăptuit ca niciodată. Israelul se confruntă în prezent cu critici internaționale tot mai numeroase din cauza războiului din Fâșia Gaza, care a făcut zeci de mii de morți. Țara participă la ESC de 51 de ani, iar conflictul din Orientul Mijlociu a fost reflectat de mai multe ori în ultimele cinci decenii la Eurovision.

De pildă în 1973, când cântăreața Ilanit a devenit prima artistă care a concurat pentru Israel. Și nu oricum, ci în cele mai stricte măsuri de securitate, după ce, cu puține luni mai devreme, teroriștii palestinieni uciseseră unsprezece atleți israelieni în Satul Olimpic din München. Se spune că Ilanit a purtat o vestă antiglonț, publicul a trebuit să rămână așezat în timpul interpretării sale, iar fotografii au fost nevoiți să fotografieze tavanul sălii pentru a arăta că aparatele lor nu erau arme de foc camuflate.

Candidata israeliană trebuie să fie protejată

Eden Golan, candidata israeliană de anul acesta, va avea parte și ea de protecție specială. La începutul anului, mai multe țări participante ceruseră deja EBU să excludă Israelul din competiție, cerință căreia aproape i s-a dat curs. Însă nu din cauza războiului din Gaza, ci a titlului inițial al piesei israeliene "Ploaia din octombrie", care, în opinia organizatorilor EBU, amintea prea mult de momentul care a declanșat războiul dintre Israel și Hamas, respectiv de atacul terorist asupra Israelului din 7 octombrie 2023, în care aproximativ 1200 de persoane au fost ucise și 240 au fost luate ostatice în Gaza. Deși versurile cântecului au fost schimbate, iar Golan a fost admisă la concurs, ecourile protestului persistă.

"Uniunea Europeană de Radio și Televiziune recunoaște sentimentele și opiniile puternice stârnite de ediția din acest an a ESC - pe fondul unui război teribil în Orientul Mijlociu", a transmis EBU, într-o încercare de limitare a pagubelor. Organismul media a transmis că responsabilitatea pentru admiterea Israelului în competiție a revenit în totalitate EBU "și nu artistei". Ea a călătorit la Malmö "pentru a-și împărtăși muzica, cultura și mesajul universal de unitate prin intermediul limbajului muzical".

Eurovisionul nu a fost apolitic nici la început

Primul concurs a avut loc la Lugano, în Elveția, în 1956. La acea vreme, el încă se numea "Gran Premio Eurovisione Della Canzone Europea" sau, pe scurt, "Grand Prix" în franceză. Contextul evenimentului a fost ”înțelegerea internațională”. Momentul era cu siguranță inedit, de vreme ce țările care luptaseră acerb în cel de-Al Doilea Război Mondial, cu unsprezece sau doisprezece ani mai devreme, concurau acum unele împotriva altora pe tărâm artistic.

Au participat până la urmă șapte țări, inclusiv Germania. Competiția a crescut de la an la an, iar în 1968 la concurs luau parte 17 țări. Tot atunci au apărut și primele dezacorduri politice, după ce candidatul spaniol și-a exprimat dorința de a cânta în catalană. Regimul dictatorial Franco din Spania a dezavuat acest lucru, catalana fiind considerată limba libertății și a democrației la acea vreme. Spania a trimis până la urmă o cântăreață cu o versiune spaniolă-engleză a cântecului cu titlul: "La La La La". Piesa a câștigat.

După împărțirea Ciprului (1974), Grecia și Turcia s-au manifestat ostil una față de cealaltă. În 1975, Grecia a boicotat ESC. Un an mai târziu Turcia nu a participat la concurs, dar a transmis spectacolul la televiziune. Când a venit rândul piesei Greciei în concurs, programul a fost întrerupt și în locul ei a fost difuzat un cântec naționalist turcesc.

Victoria Israelului, ascunsă

În 1978, la Paris, când era clar că Israelul va câștiga ESC cu Izhar Cohen, Iordania, țară vecină cu Israelul, a întrerupt emisiunea și a anunțat cu obrăznicie că melodia belgiană este cea câștigătoare.

În 1982, în plin Război Rece în Europa, tânăra cântăreaţă germană Nicole a urcat pe scenă cu o chitară albă, a cântat la microfon un mesaj de pace și a câștigat concursul. Putea fi concursul politizat atunci când mesajul era unul pozitiv?

Mai este vorba de muzică?

Faptul că nici măcar EBU nu a reușit întotdeauna să se țină departe de tulburările politice a fost demonstrat de excluderea Georgiei în 2009, din cauza unui joc de cuvinte antirusesc în titlul cântecului "We Don't Wanna Put In". În 2021, reprezentanții Belarus au fost dați afară din competiție din cauza susținerii evidente pentru Lukașenko. Trupei din Belarus nu i s-a permis să concureze pentru că, în cântecele lor, au criticat protestele din 2020 împotriva lui Lukașenko.

Excluderea Rusiei de la ESC în 2022 a venit în reacție la atacul rusesc asupra Ucrainei. Dintr-o dată, artiștii ruși și muzica lor, indiferent de opiniile lor politice, nu au mai jucat un rol.

Nu doar presupusele mesaje politice ale cântecelor, ori antipatiile dintre diferite țări au făcut vâlvă ici și colo la Eurovision. De la bun început și până în prezent, juriile naționale nu au ascuns de multe ori cu ce țară participantă simpatizează sau pe care o antipatizează în mod deschis, chiar dacă acest lucru nu are nicio legătură cu calitatea cântecului. În mod cert nu a fost vorba despre muzică atunci când juriul național rus a răspuns cu zero puncte la interpretarea travestitului Conchita Wurst în 2014. Publicul rus a votat prestația pe locul al treilea, iar Conchita a câștigat ESC cu o majoritate zdrobitoare.

În 2016, Rusia a obiectat la melodia "1944" a participantei ucrainene Jamala. Acesta amintea de expulzarea tătarilor din Crimeea în timpul lui Stalin. EBU a replicat că artista a putut explica în mod credibil faptul că melodia nu era despre politică, ci despre istoria familiei Jamalei. Descendenta tătarilor din Crimeea a câștigat ESC.

Amendă pentru steagul palestinian

Cereri și sloganuri lipsite de ambiguitate din partea publicului sau a artiștilor apar și ele de fiecare dată și sunt sancționate. La Tel Aviv, în 2019, trupa islandeză Hatari a afișat steagul palestinian în timpul ceremoniei de punctare. Ca urmare, radiodifuzorul islandez a trebuit să plătească o amendă către EBU. În aceeași seară, prestația Madonnei provocase nemulțumiri după ce unul dintre dansatorii ei purta un steag palestinian, iar altul unul israelian.

Malmö, între timp, se pregătește pentru un ESC fără incidente majore. De data aceasta, nu va exista o petrecere post-concurs, iar prezența poliției a fost intensificată. Camerele de supraveghere sunt peste tot, iar forțele de securitate sunt în alertă. Două manifestații de amploare împotriva Israelului au fost anunțate pentru săptămâna aceasta. Întrucât poliția suedeză se așteaptă la ce e mai rău, ea a interzis fanilor israelieni de la ESC să poarte steagurile naționale. Delegația israeliană are voie să iasă din camerele de hotel doar pentru repetiții și spectacole.